DUNÍT s.n. Rocă bazică în stare vitroasă, având o mare densitate și rigiditate, alcătuită aproape exclusiv din olivină. [< engl. dunit, cf. Dun – munte în Noua Zeelandă]. Vezi definitia »

ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus]. Vezi definitia »

NEASCUȚÍT, -Ă, neascuțiți, -te, adj. (Despre obiecte) Care nu este ascuțit; fără vârf, rotunjit. [Pr.: ne-as-] – Ne- + ascuțit. Vezi definitia »

preaîmpodobít, -ă, adj. (înv.) foarte împodobit, cu multe podoabe sau ornamente. Vezi definitia »

ruginit = maroniu Vezi definitia »