BIT s.m. (Cib.) Unitate de informație, reprezentând cantitatea de informație obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. [Pron. bit / < fr., it. bit < engl. bi(nary digi)t]. Vezi definitia »

INSTRUÍT adj. 1. Învățat, cult. 2. (Mil.; despre ostași) Care și-a însușit cunoștințele de teorie și practică militară. [Pron. -tru-it. / cf. fr. instruit]. Vezi definitia »

SCÂNCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) scânci; scânceală; p. ext. scâncet. – V. scânci. Vezi definitia »

LIPARÍT s.n. (Geol.) Rocă vulcanică formată din cuarț, feldspat, oligoclaz și biotit; riolit. [< fr. liparite]. Vezi definitia »

BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos, vâscos. – V. băloși. Vezi definitia »