PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette. Vezi definitia »

DEBÓȘĂ s. f. exces, abuz de mâncare și de băutură. ◊ decădere a moravurilor. (< fr. débauche) Vezi definitia »

COLUMBOGRÁMĂ s. f. mesaj poștal cu greutate mică, dus la destinație cu ajutorul porumbeilor călători. (<columbo- + /aero/gramă) Vezi definitia »

ALEBÁRDĂ s.f. v. halebardă. Vezi definitia »

VARIÓLĂ s. f. boală virotică, ce se manifestă prin apariția pe piele a unor pustule care lasă urme după ce se usucă; vărsat. (< fr. variole) Vezi definitia »