șoșoní, șóșon și șoșonésc, vb. IV (reg.) 1. a șușoti. 2. (refl.) a se sfătui în șoaptă. 3. a minți, a amăgi. Vezi definitia »

HOMINIÉNI s.m.pl. Familie de primate având ca tip omul și care cuprinde formele fosile intermediare de la antropoide la omul actual. [Sg. hominian. [< fr. hominiens]. Vezi definitia »

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni. Vezi definitia »

uni- – Pref. care indică ideea de singularitate. Fr. uni-. Nu este productiv în rom. Vezi definitia »

ciocní (ciocnésc, ciocnít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în ușă. – 3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni și poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s. m. (miner care muncește într-o salină), cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu ocnaș; ciocneală s. f. (izbitură); ciocnet, s. f. (izbitură); ciocnitură, s. f. (izbitură). Vezi definitia »