CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ. Vezi definitia »

smirniót, smirnióți, s.m. (înv.) locuitor al orașului Sulina. Vezi definitia »

camlót s.n. (înv.) stofă groasă de lână sau de păr de capră. Vezi definitia »

POLIGLÓT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care cunoaște mai multe limbi. II. adj. scris în mai multe limbi; plurilingv. (< fr. polyglotte) Vezi definitia »

SANCHILÓT s. m. v. sanculot. Vezi definitia »