DEONTOLOGÍE s.f. 1. Parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei activități profesionale. ◊ Deontologie medicală = totalitatea regulilor și uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici sau dintre aceștia și bolnavii lor; etică medicală. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul și normele obligației morale în general. [Gen. -iei. / < fr. déontologie, cf. gr. deon – ceea ce trebuie făcut, logos – studiu]. Vezi definitia »

STUHĂRÍE s. f. v. stufărie. Vezi definitia »

ETERÍE s. f. Nume dat unei organizații politice secrete, cu ramificații și în țările românești, înființată la începutul sec. XIX de patrioții greci pentru eliberarea țării lor de sub stăpânirea otomană. ♦ Mișcarea revoluționară a grecilor din 1821 împotriva turcilor. – Din ngr. etería „societate”. Vezi definitia »

PSIHOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie) Vezi definitia »

EPIZOOTÍE s. f. epidemie la animale. (< fr. épizootie) Vezi definitia »