TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »

madipolón (madipolónuri), s. n. – Un tip de pînză. – Var. madepolon. Fr. madapolam, cf. rus. madepolam. Vezi definitia »

CAPARASÓN s. n. husă, armură de ornament care se punea pe cal la ceremonii; valtrap. (< fr. caparașon) Vezi definitia »

RADIOFÓN s.n. Aparat de comunicare prin radiofonie. [< fr. radiophone]. Vezi definitia »

NEUSTÓN s.n. Organisme microscopice, vegetale și animale, care colorează suprafața apelor. [< germ. Neuston, cf. gr. neustos – care înoată]. Vezi definitia »