Definita cuvantului magnet
MAGNÉT, magneți, s. m. Minereu de fier care are proprietatea de a atrage materialele feromagnetice; corp metalic căruia i s-a transmis calitatea, permanentă sau temporară, de a atrage obiectele de fier. – Din ngr. maghnítis, germ. Magnet.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu magnet
RẤSET, râsete, s. n. Râs1. – Râs1 + suf. -et. Vezi definitia »
ESTÉT, -Ă s.m. și f. Cel care înțelege arta, cel căruia îi place arta; adept al estetismului. ♦ (Peior.) Om care aplică (uneori exagerat sau mecanic) normele estetice în diferite situații. [< fr. esthète, it. esteta, cf. gr. aisthetes – simțitor, cel care simte]. Vezi definitia »
(reg)cotet pentru pasarile de curte Vezi definitia »
QUÓLIBET [CVO-] s. n. 1. glumă insipidă, de prost gust; bufonerie vulgară. 2. (muz.) compoziție alcătuită din fragmente diferite, pentru a pune în valoare virtuozitatea interpretului ori cu scopul obținerii unui efect comic. (< fr. quolibet) Vezi definitia »
BRĂDÉT, brădeturi, s. n. Pădure de brazi; brădiș. – Brad + suf. -et. Vezi definitia »