OREIÓN s. n. parotidită epidermică. (< fr. oreillon) Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă, slavoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv.) Slav (1). 2. Adj. Care aparține slavilor (1), referitor la slavi; slav (2), slavic, slavonesc, slavonicesc. ◊ Limba slavonă (și substantivat, f.) = limba slavă bisericească și literară care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din slava veche bisericească. ♦ (Despre caractere grafice) Chirilic. – Din fr. slavon. Vezi definitia »

CVINTILIÓN s.n. Număr egal cu un milion de cvadrilioane. [< fr. quintillion]. Vezi definitia »

GRIFÓN s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu înaripat, cu cap și gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru. 2. pasăre răpitoare din țările calde, mare, asemănătoare vulturului, cu corpul aproape pleșuv și gâtul îmbrăcat într-un guler de pene. 3. specie de câine de vânătoare cu păr lung și aspru, cu barbă și mustăți bogate. (< fr. griffon) Vezi definitia »

ALDINGTON [ɔ:ldiŋtən], Richard (1892-1962), scriitor englez. Lirică imagistică. Proză în care descrie urmările nefaste ale războiului („Moartea unui erou”, „Cărările gloriei”). Vezi definitia »