Definita cuvantului magnetron
MAGNETRÓN, magnetroane, s. n. Tub electronic (folosit în special ca generator de oscilații de înaltă frecvență) în care intensitatea curentului de electroni este comandată printr-un câmp magnetic exterior. – Din fr. magnétron.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu magnetron
PLUTÓN2 s.n. Corp de roci intruzive, de dimensiuni foarte mari. [< germ. Pluton]. Vezi definitia »
ANTIFÓN s. n. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense. (< fr. antiphone) Vezi definitia »
CARILÓN s. n. 1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote. 2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoței sau lame acordate la anumite tonuri. 3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument. (< fr. carillon) Vezi definitia »
OSTEOFÓN, osteofoane, s. n. Dispozitiv electroacustic care transmite sunetele exterioare în urechea internă prin intermediul sistemului osos al capului. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéophone. Vezi definitia »
PROTÓN s. m. particulă elementară stabilă, cu masă mult mai mare decât a electronului și sarcina electrică egală în valoarea absolută cu a acestuia, dar pozitivă. (< fr. proton) Vezi definitia »