hiribíță, hiribíțe, s.f. (reg.) potârniche. Vezi definitia »

MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură. Vezi definitia »

DRÁGĂ, drage. s. f. 1. Navă special amenajată sau aparatură cu care se draghează. 2. Instrument în formă de sac sau de plasă cu care se colectează organismele vegetale sau animale de pe fundul apelor. – Din fr. drague. Vezi definitia »

tălbăríță s.f. (reg.) mlaștină, mocirlă. Vezi definitia »

BALCANÍSTICĂ s. f. știință complexă care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor balcanice; balcanologie. (< germ. Balkanistik) Vezi definitia »