APLANETÍSM s.n. Proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă. [< fr. aplanétisme]. Vezi definitia »

ONIRÍSM s.n. (Liv.) Halucinație, delir care se înrudește cu visul; aiurare. ♦ Structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste. [< fr. onirisme]. Vezi definitia »

EUDEMONÍSM s.n. 1. Concepție, teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem. 2. (Liv.) Năzuință a omului spre fericire. [Pron. e-u-. / < fr. eudémonisme, cf. gr. eudaimonia – fericire]. Vezi definitia »

AUTORITARÍSM s. n. 1. atitudine autoritară. 2. sistem politic autoritar. (< fr. autoritarisme) Vezi definitia »

PIROMORFÍSM s. n. modificarea structurii și a compoziției rocilor, provocată de o temperatură înaltă. (< fr. pyromorphisme) Vezi definitia »