Definita cuvantului eche
ÉCHE, eche, s. f. Bară fixată pe axul sau pe pana cârmei unei ambarcațiuni sau a unei nave mici, servind la manevrarea acestora. – Din germ. Ecke „colț”.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eche
ABECHE, oraș în E Ciadului central, la NE de N’Djamena; 71 mii loc. (1986). Nod rutier Piață de animale. Veche capitală a sultanatului Waddai (din 1850). Vezi definitia »
MÚCHE s. f. v. muchie. Vezi definitia »
BETHE [betə], Hans Albrecht (1906-2005), fizician german. Stabilit în S.U.A. (1935). Prof. la Universitatea Cornell (Ithaca). Lucrări în domeniile fizicii nucleare, mecanicii cuantice și astrofizicii. A indicat cele mai probabile cicluri ale reacțiilor termonucleare stelare (ciclul lui B.). Premiul Nobel (1967). Vezi definitia »
BEHEHÉ interj., subst. 1. Interj. Cuvânt care imită strigătul oilor sau al caprelor; mehehe. 2. Subst. Miel; oaie; capră. [Var.: bée interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »
uréche (-chi), s. f.1. Fiecare dintre cele două organe ale auzului. – 2. Auz. – 3. Branhie. – 4. Toartă. – Var. urechie. Mr. ureacl’e, megl. urecl’ă, istr. urecl’e. Lat. aurĭcŭla, vulg. orĭcla (Diez, I, 295; Pușcariu 1829; REW 793), cf. it. orecchio, prov. aurelha, fr. oreille, cat. orella, sp. oreja (leonez. orecha, mozarab orilla), port. orelha. Uz general (ALR, I, 53). – Der. urechelniță (var. urecher(n)iță), s. f. (curățitoare de urechi; insectă, Forficula auricularia; plantă, Sempervivum tectorum); urechia, vb. (a trage de urechi); urechială, s. f. (faptul de a urechea); urechiat, adj. (cu urechi mari); urechiță, s. f. (insectă; plantă), în Trans.; urechiușe, s. f. (insectă; ciupercă, Tremella helvelloides). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z