măsái² s.n. (reg.) obicei, nărav. Vezi definitia »

PLAI, plaiuri, s. n. 1. Versant al unui munte sau al unui deal; creastă, culme, vârf al unui munte sau al unui deal; p. gener. munte, deal mare. 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană, acoperită în general cu pășuni. 3. Drum (sau cărare) care face legătura între poala și creasta unui munte; potecă. 4. Regiune, ținut; (la pl.) meleaguri. 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor (mai ales a celor de munte) în evul mediu, în Țara Românească; plasă. – Et. nec. Vezi definitia »

șúntai-múntai adv. (reg.) 1. ori una, ori alta. 2. taman pe taman; tocmai pe tocmai. Vezi definitia »

BUCĂLÁI, -ÁIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai. Vezi definitia »

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji. Vezi definitia »