BUIÉSTRU, -IÁSTRĂ, buieștri, -iestre, s. m., s. n., adj. 1. S. n. Mers al calului sau al altor animale în timpul căruia pașii se fac cu picioarele din aceeași parte. 2. Adj., s. m. Buiestraș. 3. Adj. Nărăvaș; neastâmpărat, zburdalnic. – Et. nec. Vezi definitia »

TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan]. Vezi definitia »

MÉMBRU, -Ă, membri, -e, subst. 1. S. n. (Adesea la pl.) Fiecare dintre părțile exterioare, articulate ale trupului omului sau animalului, care au rol important în îndeplinirea unor funcții de relație; mădular. ◊ Membru-fantomă = senzație anormală de prezență a unui membru sau segment de membru care au fost amputate. Membru superior = mână. Membru inferior = piciorul omului. ♦ Penis. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o colectivitate (organizată); fiecare dintre persoanele sau unitățile care fac parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea; mădular. 3. S. m. Fiecare dintre cele două părți ale unei expresii matematice; fiecare dintre părțile celor două rapoarte ale unei proporții. 4. S. n. Fiecare dintre părțile unei propoziții, fraze sau perioade. – Din lat. membrum, fr. membre. Vezi definitia »

BATOMÉTRU s. n. instrument pentru recoltarea probelor de aluviuni sau de apă de mare de la diferite adâncimi. (< fr. bathomètre) Vezi definitia »

DECILÍTRU, decilitri, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru volum, egală cu a zecea parte dintr-un litru. – Din fr. décilitre. Vezi definitia »