Definita cuvantului clănțăni
CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăní, clențení vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clănțăni
STURIÓNI s.m.pl. Ordin de pești răpitori din mările și apele dulci ale emisferei nordice, având corpul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. sturion, pron. -ri-oni. / < it. storione, cf. germ. Stöhr]. Vezi definitia »
chefní (-nésc, -ít), vb. – A lătra. Formație expresivă. Se spune mai ales despre lătratul cîinilor cînd semnalează că au dat de urma cerbului. – Der. chefnit, s. n. (lătrat). Vezi definitia »
ZGORNÍ vb. IV. v. scorni. Vezi definitia »
BĂICENI, sat în com. Cucuteni (jud. Iași). Pe terit. acestuia a fost descoperit un important tezaur din obiecte de aur (peste 2 kg), compus din elemente de armament defensiv, obiecte de podoabă și de harnașament. Atribuit unei căpetenii geto-dacice (sec. 4 î. Hr.). Vezi definitia »
CĂUȘANI, oraș în Basarabia; c. 14 mii loc. Ind. mat. de constr. și alim. Lîngă oraș, gorgane cu morminte din epoca epoca bronzului. Biserica Adormirii Maicii Domnului ctitorită de mitropolitul Daniil (1765), cu pictură interioară în stil postbrîncovenesc. Vezi definitia »