ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s. f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghițitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două țevi, două burlane etc., a unui știft care intră în locașul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

prihoáță s.f. (reg.) loc în pădure pe unde trece vânatul; potecă, cărare, prihod. Vezi definitia »

potârcă s.f. (reg.) lucru sau ființă rămasă mică. Vezi definitia »

HELCÓZĂ, helcoze, s. f. (Med.) Ulcerație. – Din fr. helcose. Vezi definitia »

INDULGÉNȚĂ, (2) indulgențe, s. f. 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia. Vezi definitia »