DEZARTICULÁT, -Ă, dezarticulați, -te, adj. 1. (Despre oase) Ieșit, sărit din articulații; dislocat. 2. Fig. Incapabil de mișcări coordonate; (despre mișcări) care arată, trădează lipsă de coordonare; dezordonat. 3. (Despre membre sau părți ale lor) Amputat la nivelul unei articulații. 4. (Rar; despre cuvinte și despre sunetele vorbirii) Rău articulat, pronunțat neclar. – V. dezarticula. Vezi definitia »

înfurcát s.n. (reg.) crestarea vârfului urechii la oi. Vezi definitia »

OBLITERÁT, -Ă, obliterate, adj. 1. (Despre mărci poștale) Ștampilat. 2. (Med.) Astupat, închis, obturat. – V. oblitera. Vezi definitia »

MAJORÁT², -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit⁴, sporit. – V. majora. Vezi definitia »

salavát, salaváturi, s.n. (înv.) 1. rugăciune canonică la musulmani. 2. obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamului și care era folosit ca talisman. 3. (reg.) taifas. Vezi definitia »