Definita cuvantului clănțănire
CLĂNȚĂNÍRE, clănțăniri, s. f. Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei. – V. clănțăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clănțănire
PREMERGERE s.f. Faptul de a premerge. [< premerge]. Vezi definitia »
zăngăníre s. f., g.-d. art. zăngănírii; pl. zăngăníri Vezi definitia »
SUBALTERNÁRE s. f. (log.) raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. (după germ. Subalternation) Vezi definitia »
ANTEPÚNERE s.f. Acțiunea de a antepune. [< antepune]. Vezi definitia »
OȚETÍRE, oțetiri, s. f. Faptul de a se oțeti. – V. oțeti. Vezi definitia »