CORDÓN s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon) Vezi definitia »

NAPOLEÓN s.m. Veche monedă franceză de aur, care avea imprimat chipul împăratului Napoleon al III-lea. [Pron. -le-on. / < fr. napoléon, cf. Napoleon – împărat al Franței între 1852 și 1870]. Vezi definitia »

TECNETRÓN s.n. (Fiz.) Triodă semiconductoare constituită dintr-un bastonaș de germaniu, pe care se aplică, într-un șanț transversal, un strat de indiu, folosită ca amplificator de tensiune la frecvențe foarte înalte. [< Te(szner) + fr. C(entre) N(ational d') E(tudes des) T(élécommunications)]. Vezi definitia »

NEFELIÓN s. n. ușoară opacitate a corneei; albeață. (< fr. néphélion) Vezi definitia »

PANTALÓN s.m. 1. (Mai ales la pl.) Obiect de îmbrăcăminte (purtat în special de bărbați), care acoperă corpul de la brâu în jos. 2. Parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși. 3. Piesă care servește la bifurcarea unei conducte. [< fr. pantalon, cf. Pantalone – personaj din comedia bufă italiană]. Vezi definitia »