ANAMORFÓZĂ, anamorfoze, s. f. Desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. – Fr. anamorphose. Vezi definitia »

săinúșă adj. f. (reg.) cenușie. Vezi definitia »

ócină (ócine), s. f. – Patrimoniu, moștenire. Sl. otičina (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233), cf. oteț. – Sec. XVI, înv., ca și toate der. – Der. ocinaș, s. m. (moștenitor, proprietar rural); ocina, vb. (a moșteni); ocinătoare, s. f. (înv., teren); ocinător, s. m. (înv., proprietar). Vezi definitia »

ENTRÁNȚĂ s. f. (inform.) numărul de intrări ale unei porți logice. (< fr. entrance) Vezi definitia »

HIDROLÍZĂ s. f. 1. descompunere a unor compuși prin acțiunea apei. 2. reacție chimică între un compus organic și apă, care se produce în prezența unui catalizator. (< fr. hydrolyse) Vezi definitia »