MASCULÍN, -Ă, masculini, -e, adj. 1. De sex bărbătesc; p. ext. care este propriu masculului (1), bărbatului; bărbătesc. ♦ Alcătuit din bărbați, de bărbați. ♦ Gen masculin (și substantivat, n.) = gen gramatical care cuprinde numele de ființe de sex bărbătesc, precum și nume de lucruri care, prin tradiție sau prin analogie cu cele dintâi, sunt socotite de același sex. ♦ (Gram.) Care aparține genului masculin. Adjective masculine. ♦ (Bot.) Mascul (2). 2. (Despre rime; p. ext. despre versuri) Care rimează pe ultima silabă accentuată. – Din lat. masculinus, fr. masculin. Vezi definitia »

BUNTSANDSTEIN s.n. (Geol.) Triasicul inferior de facies german. [Pron. -sand-ștain. / < germ. Bundstandstein < bunt – vărgat, Sandstein – gresie]. Vezi definitia »

MACROCRISTALÍN, -Ă macrocristalini, -e adj. (Chim., geol.; despre substanțe minerale) Care se prezintă în cristale mari. – Din fr. macrocristallin. Vezi definitia »

NEUROVACCÍN s. n. vaccin prin inocularea virusului vaccinal în creierul iepurelui. (< fr. neurovaccin) Vezi definitia »

BAZÍN s. n. 1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă. 2. suprafață de apă în incinta unui port pentru staționarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apă își adună afluenții. 4. regiune cu zăcăminte de minereuri. 5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică. ◊ element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conțină apă. 6. parte inferioară a cavității abdominale, între oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin) Vezi definitia »