cit!² interj. (reg.) cuvânt prin care facem pe cineva să tacă; pâs!, st!. Vezi definitia »

RĂTĂCÍT, -Ă, rătăciți, -te, adj. 1. Care a greșit drumul sau a pierdut direcția; dezorientat. ♦ Fig. Care greșește prin purtări, prin atitudine; cu mintea întunecată. ♦ Fig. (Despre ochi, privire) Care se uită în gol, fără o țintă precisă; care exprimă nedumerire, nesiguranță, tulburare, absență. 2. Care s-a pierdut, s-a înstrăinat de ai săi; răzlețit. – V. rătăci. Vezi definitia »

TRAHÍT s.n. Rocă vulcanică de formație recentă, având compoziția sienitului. [< fr. trachyte]. Vezi definitia »

chit (-te), s. n. – Mantou, palton. Germ. Kittel (DAR). În Trans. de Nord. Vezi definitia »

SASTISÍT, -Ă, sastisiți, -te, adj. (Înv.) Tulburat, zăpăcit. ♦ Plictisit, sătul. – V. sastisi. Vezi definitia »