HEPTACÓRD, heptacorduri, s. n. Liră cu șapte coarde la vechii greci. – Din fr. heptacorde. Vezi definitia »

BULEVÁRD s.n. Stradă largă, dreaptă, în general mărginită de plantații de arbori. [< fr. boulevard]. Vezi definitia »

LOZINCÁRD, -Ă adj. cu caracter de lozincă; care denotă un entuziasm neîntemeiat, de paradă. (< lozincă + -ard) Vezi definitia »

ABSÚRD, -Ă, absurzi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă. ♦ Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). – Din fr. absurde, lat. absurdus. Vezi definitia »

CAFÁRD, -Ă adj., s. m. f. 1. (om) ipocrit, prefăcut, fățarnic. 2. (fam.) denunțător, turnător. (< fr. cafard) Vezi definitia »