fapt, -ă, adj. (înv.) făcut. Vezi definitia »

PSEUDOCONCÉPT s.n. 1. Concept iluzoriu, idee falsă, căreia nu-i corespunde ceva existent în mod real; pseudoidee. 2. (În filozofia lui Benedetto Croce) Reprezentare sau grup de reprezentări care nu ajung la adevărata universalitate sau la o autentică înțelegere a vieții determinate de spirit, distingându-se prin aceasta de adevăratele concepte. [Cf. it. pseudoconcetto]. Vezi definitia »

FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum. Vezi definitia »

Drept recunoscut de lege statului de a prelua in proprietatea sa masa de bunuri ce formeaza averea succesorala a unei persoane decedata fara posteritate sau ai carei succesori au repudiat mostenirea, astfel incat succesiunea sa a ramas vacanta.Dreptul de desherenta poate fi exercitat numai dupa ce notarul public competent constata ca succesiunea in cauza este vacanta si elibereaza in favoarea statului certificatul de vacanta succesorala. Vezi definitia »

GLIPT- v. glipto-. Vezi definitia »