PROTOCÓL s. n. 1. totalitatea formelor și practicilor de ceremonial care se aplică la festivități oficiale în relațiile diplomatice. ◊ serviciu însărcinat cu luarea măsurilor privitoare la ceremonial. 2. document care consemnează dezbaterile purtate în cadrul unui congres, al unei conferințe internaționale, al unor tratative. ◊ act suplimentar al unui tratat prin care se stabilește modul de aderare la un acord preexistent. 3. înțelegere internațională încheiată în diferite domenii. ◊ document în care se consemnează schimbul instrumentelor de ratificare, încheierea unor tratative. 4. (inform.) convenție hardware și software de schimb a informațiilor între două sisteme. (< fr. protocole, germ. Protokoll, lat. protocollum, gr. protokollon) Vezi definitia »

GRAMINÍCOL, -Ă adj. (despre paraziți) care trăiește pe graminee. (< fr. graminicole) Vezi definitia »

BEMÓL, bemoli, s. m. Semn grafic muzical (asemănător cu literatura „b”), care arată că nota sau șirul de note de după el coboară cu un semiton. – Din fr. bémol, it. bemolle. Vezi definitia »

CICLOHEXANÓL s.n. (Chim.) Alcool secundar derivat din ciclohexan. [< fr. cyclohexanol]. Vezi definitia »

AMFIBÓL s.m. (Geol.) Mineral care conține silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu. [< fr. amphibole]. Vezi definitia »