Definita cuvantului apendice
APÉNDICE, apendice, s. n. 1. Mică prelungire a tubului intestinal, în partea de jos a cecului. 2. Parte secundară a unui obiect, care se prezintă ca o prelungire sau ca o completare a acestuia. 3. Adaos, anexă, supliment la o publicație. 4. (Fon.) Element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet. [Acc. și: apendíce] – Din fr. appendice, lat. appendix, -icis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu apendice
ARHIDÚCE, arhiduci, s. m. Titlu dat prinților din fosta casă imperială a Austriei; bărbat care purta acest titlu. – Din fr. archiduc, lat. archidux (după duce). Vezi definitia »
a face (cuiva) cafeaua expr. a complota împotriva cuiva; a se răzbuna (pe cineva). Vezi definitia »
LATÍCE, s.f. (mat.)mulțime ordonată care are proprietatea că orice parte finită a sa are un majorant și un minorant. [< engl. latice- re ea, structură] Vezi definitia »
ÎNTRACOÁCE adv. (Pop.) Încoace. – Întru + acoace. Vezi definitia »
scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace. Vezi definitia »