FEROMAGNETÍSM s.n. 1. Proprietate a corpurilor de a fi feromagnetice. 2. Capitol al fizicii în care se studiază proprietățile corpurilor feromagnetice. [< fr. ferromagnétisme]. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme. Vezi definitia »

BOTULÍSM s.n. (Med.) Intoxicație gravă, produsă de toxina bacilului botulinic. [< fr. botulisme, cf. lat. botulus – caltaboș]. Vezi definitia »

ONIRÍSM s. n. 1. delir, halucinație asemănătoare visului, care însoțește unele stări psihopatologice. 2. atmosferă, caracter oniric al unei creații. (< fr. onirisme) Vezi definitia »

BABUVÍSM s. n. Curent utopic egalitar, creat de Babeuf. – Din fr. babouvisme. Vezi definitia »