Definita cuvantului marcă
MÁRCĂ3, mărci, s. f. 1. Nume dat în statul franc și în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară. 2. Obște sătească din Europa apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată. – Din germ. Mark.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marcă
TÂRGUJIÁNCĂ, târgujiénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Târgu-Jiu (din județul Gorj). ♦ Locuitoare din municipiul Târgu-Jiu. (târgujian + suf. -că) Vezi definitia »
CUÁRTĂ s.f. 1. (Fiz.) Sistem de patru conducte electrice, izolate între ele și împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice. 2. V. cvartă. [< fr. quarte]. Vezi definitia »
IHTIÓZĂ s.f. Boală de piele care se caracterizează prin uscarea și întărirea tegumentelor și formarea de solzi asemănători celor de pește. [Pron. -ti-o-. / < fr. ichtyose, cf. gr. ichthys – pește]. Vezi definitia »
amiáză s. f. – Mijlocul zilei, ora 12. – Var. amiazi, namiază, nămiezi. Lat. medῑ die, de unde în lat. clasică meridies (› Trans. mereze), cf. it. meriggio (REW 5531), v. prov. miegdia, fr. midi. Se folosește în Trans. de V. cu forma mńezi „prînz”. – Der. ńedzi, vb. (Basar., a se odihni vitele). Vezi definitia »
FÍSĂ s. f. 1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ă = a înțelege repede despre ce este vorba. 2. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc. (< ngr. fisa) Vezi definitia »