CONSTANTÁN s.n. Aliaj de cupru și nichel cu coeficient de dilatare mic și rezistență specifică mare, întrebuințat la fabricarea rezistențelor electrice. [< fr. constantan]. Vezi definitia »

vîlcán (-ni), s. m. – Pește de Dunăre (Aspius rapax). – Var. vîlsan, vîigan, vîjgău. Sb. volak, voka „tăuraș,” cf. celălalt nume al său, boulean, și sb. volak „pește, Lumaca marina”. Vezi definitia »

GRĂSCEÁN, -Ă, grăsceni, -e, adj. Grăsuț. – Din grăsuț + suf. -ean. Vezi definitia »

CARNIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al triasicului superior din regiunile alpine. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. carnien]. Vezi definitia »

PRODECÁN s.m. Locțiitor al decanului. [< it. prodecano]. Vezi definitia »