Definita cuvantului marfă
MÁRFĂ, mărfuri, s. f. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării. ◊ Expr. A-și lăuda marfa = a-și lăuda lucrurile proprii sau meritele personale. (Rar) Altă marfă, se spune când este vorba despre alt aspect al unei probleme, despre altă situație, altă împrejurare. – Din magh. marha „vită”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu marfă
MOLECÚLĂ, molecule, s. f. Cea mai mică parte dintr-o substanță care mai păstrează compoziția procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanțe *Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei greutate în grame este egală cu greutatea ei moleculară; mol1. – Din fr. molécule Vezi definitia »
HÓRĂ1, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos). Vezi definitia »
BASARABEÁNCĂ, basarabence, s.f. Femeie care face parte din populația de bază a Basarabiei sau este originară din Basarabia. (din n. pr. Basarabia + suf. -eancă) Vezi definitia »
ZAVÉSCĂ s.f., g.-d. art. zavéștii Vezi definitia »
DACIÁDĂ s. f. competiție sportivă românească, cu caracter de masă, organizată din doi în doi ani (înainte de 1989). (< Dacia + -adă) Vezi definitia »