MĂCIUCHÍȚĂ, măciuchițe, s. f. (Rar) Măciucuță. – Din măciucă + suf. -iță. Vezi definitia »

batjócură (batjócuri), s. f. – Luare în rîs, bătaie de joc. De la a bate joc (cf. a bate 36). În vechime se folosea în acest sens cu pl. jocuri, cf. le este lor a batere jocuri pre creștini, Miron Costin; pe baza acestui pl. batjocuri (‹ bate jocuri) s-a format din nou un sing. batjocură. În privința asocierii ambilor termeni a bate și joc, explicația pare dificilă; există și în mai multe limbi sl. (cf. DAR). Explicația sugerată anterior de către Pușcariu 176, în legătură cu o combinație de tipul it. baiocco sau bazzecola, este lipsită de fundament, și însuși autorul a renunțat la ea, în DAR. Menționăm că Cihac, II, 638, se referă la ngr. βαγορίζω „a insulta”. Din rom. provine săs. „bažokurin” „a-și bate joc”. Vezi definitia »

RUFUȘOÁRĂ, rufușoare, s. f. Diminutiv al lui rufă. [Var.: rufșoáră s. f.] – Rufă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

BĂRDÍȚĂ, bărdițe, s. f. Diminutiv al lui bardă. - Bardă + suf. -iță. Vezi definitia »

CHERCHELEÁLĂ, s. f. (Fam.) Faptul de a se chercheli; starea omului cherchelit. – Chercheli + suf. -eală. Vezi definitia »