bostán (bostáni), s. m. – 1. (Mold., înv.) Livadă. – 2. Dovleac. – Mr. bostane, megl. bustan. Tc. bostan „livadă” (Roesler 590; Șeineanu, II, 59; Lokotsch 332); cf. ngr. μποστάνι, alb., sb., bg. bostan. Der. bostănar, s. m. (grădinar); bostănărie, s. f. (livadă); bostangiu, s. m. (grădinar; soldat din garda seraiului), din tc. bostanci; bostăngi, vb. (Mold., a ridica ziduri îngrămădind pietre), cf. Graur, BL, VI, 140. Plecîndu-se de la var. bostîngi se pare că trebuie să se explice forma bosînci, vb. (Mold., a lucra prost, în condiții proaste), pe care Scriban o explică pe baza bg. bosszankodni „a se supăra”. Vezi definitia »

MACFERLÁN s. n. pardesiu bărbătesc fără mâneci, cu o pelerină scurtă pe umeri și cu deschizături pentru brațe. (< fr. macfarlane) Vezi definitia »

BUZDUGÁN, buzdugane, s. n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia țintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domnești. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi-alburii și cu fructe în formă de măciucă; capul-ariciului, șovar (Sparganium ramosum). – Din tc. bozdoğan. Vezi definitia »

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la populația ei, originar din Scoția. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

oltean get-beget Vezi definitia »