RAF, rafuri, s. n. (Reg.) Cerc, șină de fier care se aplică pe o roată de lemn. – Din magh. dial. raf. Cf. ucr. rafa „gratie”. Vezi definitia »

ICONOGRÁF, -Ă, iconografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu iconografia. – Din fr. iconographe. Vezi definitia »

taláf, taláfuri, s.n. (reg.) palavră. Vezi definitia »

OROGRÁF, -Ă s. m. f. specialist în orografie. (< fr. orographe) Vezi definitia »

AEROCARTOGRÁF s.n. (Tehn.) Aparat automat folosit la întocmirea hărților și a planurilor topografice pe bază de fotograme aeriene. [< fr. aérocartographe]. Vezi definitia »