PERCHEZÍȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizíție, (înv.) perchizițiúne s. f.] – Din fr. perquisition. Vezi definitia »

NEURORETINOPATÍE s. f. afecțiune retiniană pe bază nervoasă. (< fr. neurorétinopathie) Vezi definitia »

CICLOTIMÍE s. f. formă ușoară de psihopatie, caracterizată prin alternarea stărilor de euforie cu cele de depresiune. (< fr. cyclothymie) Vezi definitia »

HEMOTOXÍE s. f. otrăvire a sângelui. (< fr. hémotoxie) Vezi definitia »

ASIBILÁȚIE s. f. asibilare. (< fr. assibilation) Vezi definitia »