CA² conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să”, introduce o propoziție subordonată cu predicatul la conjunctiv) 1. (Introduce o propoziție finală) Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac (ISPIRESCU). 2. (Introduce o propoziție consecutivă) Auzi, dar cine-i el, păgânul Ca să-mi sărute fete-n drum? (COȘBUC). 3. (Introduce o propoziție subiectivă) Ca să trecem prin pădure e peste poate (ISPIRESCU). 4. (Introduce o propoziție atributivă) Veți crede c-aveți dreptul și voi ca să trăiți (EMINESCU). 5. (Introduce o propoziție completivă directă) Am jurat ca peste dânșii să trec falnic, fără păs (EMINESCU). 6. (Introduce o propoziție completivă indirectă) Mă tem ca nu cumva să mă cheme. 7. (Introduce o propoziție predicativă) Angajamentul nostru este ca până mâine să terminăm lucrarea. – Lat. qu[i]a. Vezi definitia »

harcá s.f. (reg.) zidul din piatră și var, ca un brâu, de la temelia casei țărănești. Vezi definitia »

RECTIFICÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a corecta. 2. A netezi suprafața unei piese metalice cu o piatră abrazivă. 3. A purifica (un lichid) prin distilare; a rafina. [P.i. rectífic, 3,6 -că. / cf. fr. rectifier, < lat. rectus – drept, facere – a face]. Vezi definitia »

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura¹ + hurduca. Vezi definitia »

CARANICA, Mihai (n. 1943, Deva), sculptor român. Stabilit în S.U.A. Lucrări în tradiția lui C. Brâncuși și J. Arp. Forme echilibrate, perfect finisate, pornind de la corpul omenesc, realizate în marmură și lemn („Portret”, „Somnul”). Vezi definitia »