FAZÁN, fazani, s. m. 1. Pasăre de mărimea unei găini, cu coada lungă și ascuțită, al cărei bărbătuș se distinge printr-un penaj frumos și viu colorat, vânată pentru carnea ei gustoasă (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, fraier. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi păcălit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan. Vezi definitia »

nălbán (-ni), s. m. – 1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nălban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (Miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant. Vezi definitia »

șercán, șercáni, s.m. și șercáne, s.n. (reg.) 1. (s.m.) balaur, șarpe fantastic ce ar purta norii și ar aduce grindina. 2. (s.n.) vânt puternic. 3. (s.n.) zmeu de hârtie. Vezi definitia »

MAGDALENIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul subetaj al paleoliticului superior, în care apar elemente de cultură umană. (< fr. magdalénien) Vezi definitia »

AMIGDALIÁN, -Ă adj. referitor la amigdale. (< fr. amygdalien) Vezi definitia »