MUSITÁȚIE s. f. (med.) alterare, slăbire a vocii; dificultate de a articula cuvintele, bolnavul mișcând buzele și limba ca și când ar vorbi. (< fr. mussitation, lat. mussitatio, mormăit) Vezi definitia »

AMBLIOPÍE s.f. (Med.) Slăbire a vederii, datorită unor boli, unor excese sau bătrâneții. [Gen. -iei. / < fr. amblyopie, cf. gr. amblys – tocit, ops – ochi]. Vezi definitia »

TRIBOMETRÍE s. f. măsurare a intensității frecării dintre corpuri. (< fr. tribométrie) Vezi definitia »

ZOOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geografiei care studiază repartiția speciilor animale pe suprafața Pământului. [Pr.: -ge-o-] – Din fr. zoogéographie. Vezi definitia »

DOZIMETRÍE s. f. capitol al fizicii care studiază metodele și procedeele de măsurare a dozelor de radiații. (< fr. dosimétrie) Vezi definitia »