Definita cuvantului vorbire
VORBÍRE, vorbiri, s. f. 1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1. ♦ Limbaj. ◊ Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire. ♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima. 2. Limbă, grai. 3. (Înv.), Cuvânt; mențiune. – V. vorbi.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vorbire
TONIFIÉRE, tonifieri, s. f. Tonificare. [Pr.: -fi-e-] – După fr. tonification. Vezi definitia »
AUTOSUDÁRE s. f. sudare a unui material fără intervenție specială a cuiva. (< auto1- + sudare) Vezi definitia »
SUBMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a submina. 2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora. (< submina) Vezi definitia »
RECULTIVÁRE s. f. complex de lucrări de îmbunătățiri funciare, de fertilizare a unui sol pentru a fi redat cultivării. (după fr. récultivation) Vezi definitia »
DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei. ♦ Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. – V. deconsolida. Vezi definitia »