Definita cuvantului votcă
VÓTCĂ, votci, s. f. Rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale și din apă cu duritate scăzută. [Var.: vódcă, vútcă s. f.] – Din rus. vodka.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu votcă
BROMÚRĂ, bromuri, s. f. 1. Sare a acidului bromhidric cu un metal; nume dat bromurii de potasiu, întrebuințată în medicină drept calmant al sistemului nervos. 2. Compus organic rezultat prin înlocuirea unui atom de carbon din molecula unei hidrocarburi printr-un atom de brom. – După fr. bromure. Vezi definitia »
PÁTĂ, pete, s. f. 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras, de o materie colorată, de murdărie etc., suprafață pe care se întinde o astfel de urmă; substanță care a lăsat această urmă. ♦ Porțiune diferit colorată pe un fond de o culoare mai mult sau mai puțin omogenă. 2. Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor, unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest. ♦ Părticică a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate față de rest. 3. Porțiune de nuanță diferită (mai închisă) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A căuta (sau a găsi) pete în Soare = a căuta cu orice preț defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Faptă, atitudine, situație etc. reprobabilă, care știrbește onoarea sau reputația cuiva; rușine, stigmat. ◊ Loc. adj., adv. Fără (de) pată = curat, nevinovat; neprihănit, cast. – Et. nec. Vezi definitia »
HELIOTROPÍNĂ s. f. produs sintetic care înlocuiește esența de heliotrop1. (< fr. héliotropine, germ. Heliotropin) Vezi definitia »
REMAIÉZĂ, remaieze, s. f. Persoană care se ocupă cu remaierea ciorapilor. – Din fr. remmailleuse. Vezi definitia »
ESTACÁDĂ, estacade, s. f. 1. Punte fixă construită la țărmul unei ape mari, către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă așezată pe picioare înalte pentru a realiza comunicația între două puncte situate deasupra solului sau între un punct de pe sol și altul situat la înălțime. ♦ Construcție din bare de lemn, de metal sau de beton armat, la intrarea într-un port sau la gura unui fluviu, pentru a micșora lățimea apei în acel loc. 2. Baraj construit de-a curmezișul unui curs de apă sau la intrarea într-un port maritim pentru protejarea contra minelor, corpurilor plutitoare etc. – Din fr. estacade. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z