Definita cuvantului vrednic
VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vrednic
BIOTELEMÉTRIC, -Ă, biotelemetrici, -ce, adj. De biotelemetrie. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotélémétrique. Vezi definitia »
ELÉNIC, -Ă adj. referitor la Grecia; grecesc. (< fr. hellénique) Vezi definitia »
ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos) Vezi definitia »
GERONTOLÓGIC, -Ă, gerontologici, -ce, adj. Referitor la gerontologie și geriatrie, de gerontologie și geriatrie. – Din fr. gérontologique. Vezi definitia »
MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque) Vezi definitia »