TETRACLORÚRĂ s.f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ♦ Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros dulceag, întrebuințat în unele aparate de stins incendiile sau ca solvent neinflamabil. [< fr. tétrachlorure]. Vezi definitia »

sugăroáică, sugăroáice, s.f. (reg.) femeie slabă, scofâlcită sau bețivă; sugăroaie. Vezi definitia »

ȘÁPĂ, șape, s. f. Strat (de bitum, de asfalt etc.) care se așterne pe suprafața unui element de construcție pentru a-l impermeabiliza. – Din fr. chape. Vezi definitia »

DANTÉLĂ, dantele, s. f. Împletitură fină și ușoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subțiri de ață, de mătase sau de fibre sintetice și folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle. Vezi definitia »

MARTENSITĂ, martensite, s.f. Rețea tetragonală suprasaturată și metastabilă la aliajele Fe-C în stare calită (saramură, apă, ulei, aer, criogenic) Vezi definitia »