OBTURÁȚIE, obturații, s. f. Obturare. ♦ (Med.) Închidere, astupare a unui orificiu sau a unei cavități. ◊ Obturație dentară = astuparea terapeutică a cavității unui dinte cariat. – Din fr. obturation. Vezi definitia »

HEMIMELÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin absența extremității mâinilor și picioarelor. [Gen. -iei. / < fr. hémimélie, cf. gr. hemi – jumătate, melos – extremitate]. Vezi definitia »

OPOZÍȚIE s. f. I. 1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere între două noțiuni sau judecăți. ◊ diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice. 2. împotrivire, opunere. 3. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (p. ext.) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească. II. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politica practicată de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition) Vezi definitia »

VENTILÁȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; ventilare, aerație. ◊ Ventilație pulmonară = proces fiziologic de circulație a aerului prin căile respiratorii și plămâni, prin alternarea ritmică a inspirației și expirației. 2. Sistem, aparat, instalație pentru realizarea ventilației (1). – Din fr. ventilation, lat. ventilatio. Vezi definitia »

AGITÁȚIE, agitații, s. f. 1. Mișcare intensă încoace și încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitațiia. Vezi definitia »