Definita cuvantului clanță
CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanță
HISTAMÍNĂ, histamine, s. f. Amină prezentă în țesuturile vegetale și animale, cu acțiune puternic dilatatoare asupra vaselor sangvine, având un rol important în apariția proceselor alergice. – Din germ. Histamin, fr. histamine. Vezi definitia »
ceápsă (cépse), s. f. – (Banat, Trans., Bucov.) Bonetă, scufiță, comănac. – Var. ceapță. Etimonul trebuie să fie un cuvînt sl. (čepicĭ „mitră”), care pare să fi intrat în rom. prin intermediul sb. čèpac, slov. čepica sau mag. csápsza (Cihac, II, 47; Iordan, Dift., 72; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. și rus. čepec „bonetă”, pol. czepiec „bonetă”. Edelspacher 11 derivă forma mag. din rom., fără a fi însă probabil acest fapt. Cf. șapcă. – Der. cepiță, s. f. (Trans., rar, bonetă militară), din mag. csapica. Vezi definitia »
NICOTÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă incoloră, lichidă și toxică, care se găsește în frunzele de tutun. – Din fr. nicotine, germ. Nikotin. Vezi definitia »
TUTUNGIOÁICĂ, tutungioaice, s. f. Femeie care vinde într-o tutungerie; tutungereasă. – Tutungiu + suf. -oaică. Vezi definitia »
ETNOLINGVÍSTICĂ adj. f. Școala etnolingvistică = curent în lingvistica din S.U.A., inițiat de Edward Sapir, care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii. [Gen. -cii. / < engl. ethnolinguistics, fr. ethnolinguistique]. Vezi definitia »