Definita cuvantului clanță
CLÁNȚĂ, clanțe, s. f. 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. Fig. (Peior. și fam.) Gură. ◊ Expr. A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci!; – Cf. clanț.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu clanță
HIALOPLÁSMĂ s. f. ectoplasmă (1). (< fr. hyaloplasme) Vezi definitia »
BIZANTINÍSTICĂ s. f. bizantinologie. (< germ. Byzantinistik) Vezi definitia »
MANÉTĂ s. f. pârghie mică, cu care se acționează manual un mecanism de comandă, de reglare etc. (< fr. manette) Vezi definitia »
FÍSĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc., jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa. Vezi definitia »
AEROZÍNĂ s. f. Carburant lichid pentru motoarele rachetelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerozine. Vezi definitia »