Definita cuvantului cling
CLING interj. Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al zurgălăilor. ♦ Cuvânt care imită zgomotul produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. [Var.: clinc interj.] – Onomatopee.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cling
ȘÍLING s. m. 1. monedă divizionară engleză, a 20-a parte dintr-o liră sterlină. 2. unitatea monetară a unor țări africane (Kenya, Tanzania, Uganda). 3. unitatea monetară a Austriei. (< fr., engl. shilling, /3/ germ. Schilling) Vezi definitia »
zang interj. – Imită zornăitul obiectelor metalice. – Var. zîng, zing, zdrang, sdrang și der. zanga. Creație expresivă. – Der. zăngăni, vb. (a zornăi, a zdrăngăni), cf. mr. dzăngarare, mag. csengeni (Cihac, II, 540); zăngănitură, s. f. (zornăit); zăngăt (var. zănghet, zînghet, zinghet), s. n. (zornăit); zăngănitor, adj. (zornăitor). Vezi definitia »
CARAVÁNING s. n. camping pentru rulote. (< engl., fr. caravaning) Vezi definitia »
ciung (ciúngă), adj.1. Fără un braț. – 2. Fără un corn. – 3. Cu crengile (uscate) tăiate. – Mr. ciungu, megl. ciung. Formație expresivă, comună multor limbi; cf. alb. tšunk „invalid”, it. cionco (la speranza cionca, Dante, I, IX, 18), mag. csonka „ciung”. Pentru sensul principal al rom., cf. calabr. mani-ciuncu „ciung”. Pentru formarea sa, cf. Schuchardt, ZRPh., XV, 106; Meyer 442; Densusianu, Hlr., 231; Philippide, II, 707. La rîndul nostru, credem că ciung nu este altceva decît însăși rădăcina expresivă cioc, cu infixul nazal, ca în it. cioccociocno; ipoteză care pare a fi confirmată de existența lui cionc, adj. (tăiat, ciung, bont, tocit), pe care Cihac și DAR îl derivă din mag. csonka și a lui cioncă, s. f. (pipă), der. din cuvîntul anterior. Pe de altă parte, este greu de separat această rădăcină de cea a lui ciunt. Der. ciungi, vb. (a mutila, a tăia un braț; a tăia coarnele); ciungitură, s. f. (pădure cu copaci cu crengile tăiate); ciungări, vb. (a mutila); ciungar, s. m. (persoană care curăță copacii); ciungără, s. f. (oaie cu coarnele tăiate). Vezi definitia »
MONOFTÓNG, monoftongi, s. m. Vocală provenită din reducerea unui diftong. – Din fr. monophtongue. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z