STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi. Vezi definitia »

garói (-i), s. m. – Țigan. Țig. gero „om” (Graur 154; Juilland 165); DAR cf. REW 3591. Vezi definitia »

pocitorói, -oáie, s.m. și f. (reg.; în credințele populare) ființă imaginară, duh rău care pocește oamenii și animalele; pocitor. Vezi definitia »

PUPĂZÓI, pupăzoi, s. m. Bărbătușul pupezei. – Pupăză + suf. -oi. Vezi definitia »

FURCÓI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi. Vezi definitia »