Definita cuvantului matur
MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește o judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu matur
SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro]. Vezi definitia »
gắbur1, gắburi, s.m. (reg.) 1. prost, prostovan. 2. grof, conte. Vezi definitia »
BUCENTÁUR, bucentauri, s. m. (În mitologie) Centaur care avea corp de taur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. bucentaure. Vezi definitia »
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz). Vezi definitia »
ghiaúr (ghiaúri), s. m. – Creștin, necredincios (din punctul de vedere al musulmanilor). – Megl. căur. Tc. caur (Șeineanu, II, 180; Iogu, GS, IV, 384), din per. gebr „păgîn”, cf. fr. guèbre, cf. și ngr. γϰιαούρ(ις), bg. giavurin. Megl. de la var. tc. kraur. Cf. la Cervantes, Comedias y entremeses, II, 95, caur „creștin”. Vezi definitia »