ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

ASTROÍDĂ s. f. curbă plană descrisă de un punct al unui cerc care se rotește fără alunecare într-un cerc fix cu raza de patru ori mai mare. (< fr. astroïde) Vezi definitia »

STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă care se scurg din vârful stalactitelor. – Din fr. stalagmite. Vezi definitia »

HOMOSFÉRĂ s. f. (Geogr.) Strat al atmosferei care se întinde de la suprafața pământului până la aproximativ 100 km înălțime, caracterizat prin omogenitatea componenței sale. [Var.: omosféră s. f.] – Din fr. homosphère. Vezi definitia »

BIOMICÍNĂ s. f. aureomicină. (< fr. biomycine) Vezi definitia »