APUCĂTÚRĂ, apucături, s. f. 1. Prindere cu mâna. Smuls dintr-o singură apucătură. 2. Fig. Deprindere, comportare (urâtă) a cuiva. – Apuca + suf. -ătură. Vezi definitia »

PRÍVINĂ, privine, s. f. Grindă lungă și groasă, legată transversal, cu odgoane, de niște stâlpi înfipți în fundul unei gârle și formând un fel de gard care servește la pescuit. Vezi definitia »

SEROTONÍNĂ s. f. substanță hormonală secretată de celulele cromafine ale peretelui intestinal și de diverse țesuturi, cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. sérotonine, engl. serotonin) Vezi definitia »

ACÁNTĂ, acante, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor, ale căror frunze mari, penate, uneori spinoase, și rădăcini sunt folosite în medicină (Acanthus). 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite; care imită frunzele de acantă (1). [Var.: acánt s. m.] – Din fr. acanthe, lat. acanthus. Vezi definitia »

corcóvă, corcóve, s.f. (reg.) cal mare și slab. Vezi definitia »